Über Demut und authentische Brillanz

Despre smerenie și strălucirea autentică s-au scris foarte puține. Dar ce este smerenia?

Smerenia este o atitudine interioară în care manifestăm respect sau atenție față de posibilitatea de a greși, de a fi neinspirați ori neautentici.

Cum facem primul pas către a atinge starea de smerenie ?

Ne abandonăm în sufletul nostru pentru a ne putea deconecta de ego și pentru a crește șansa de a ne conecta cu sufletul cel viu. De fapt, este un demers de a fi ceea ce suntem, sufletul cel viu (jivatma).  Într-o primă etapă este posibil să trăim o lipsă de eficiență

Acest lucru se petrece fiindcă nu vrem să apelăm ego-ul, iar conectarea cu autenticul din noi nu s-a produs încă sau este abia la început. Un om într-o astfel de situație pare, la început, mai blând, mai puțin voluntar și mai puțin determinat. De fapt, avem aceste capacități în continuare. Le realizăm cu „atenția secundară” , cu prudență, punând accent pe abandonul în fața Autenticului.

Este posibil ca atitudinea interioară de smerenie să fie dublată și de o atitudine exterioară.  Umilința, prudența, starea de abandon. Acestea sunt atitudini care ne pot ajuta să obținem starea de umilință interioară sau de smerenie – Vinaya Mudra.

După ce se produce (de obicei gradat) conectarea cu Autenticul, devenim inspirati… pe fondul smereniei ne putem manifesta oricât de determinat și voluntar. Putem străluci în orice direcție. Putem manifesta orice gesturi, oricât de mărețe, fără ca acest lucru să impieteze cu ceva inspirația și autenticul. Condiția este să menținem această atitudine interioară: ego-ul în plan secundar și conectarea la autentic.

NU există un „cocreator”

Ego-ul (personalitatea limitată) nu este un centru autentic. El este doar o mască mentală, așa cum este masca unui personaj de teatru.  Specificul acestei personalități este că ea nu oferă creativitate.

La nivelul personalității limitate întâlnim doar o alterare a autenticului, compulsiuni și clișee. La acest nivel noi putem acționa. Cu cât realizăm aceasta mai mult, cu atât tendința va fi către o „compoziție de clișee” și subprograme ori „subrutine”.

De fapt, există o singură sursă de inspirație, un sigur creator. Acesta este, în primă instanță, sufletul nostru cel viu (jivatma) ori, mai bine, Sinele Suprem, esențial, nemuritor, Atman. Adică noi înșine la modul esențial și absolut.

Deci orice „cocreator” va încerca să se ipostazieze la un moment dat, va constata că inspirația întârzie sau că „opera” este formată din ce în ce mai mult din scheme și clișee sau din „cantități” și nu din calități.

În fapt, prin starea de smerenie – Vinaya Mudra noi ne creăm condițiile pentru a ne putea conecta la singura sursă de autentic. Odata realizat acest lucru, păstrând atitudinea interioară Vinaya Mudra, vom putea străluci în exterior și crea în indiferent ce mod, fără ca starea să fie alterată.

Despre atitudinea exterioară

Gesturile sau atitudinile generează aptitudini. Acesta este principiul în Raja – Hatha Yoga și el este deja binecunoscut în Abheda Yoga. Posturile yoghine Prarthanasana, Yogamudrasana și alte mudre (atitudini) exterioare sunt celebre pentru aceasta. Ele sunt doar instrumentele corporale pentru netezi drumul pe care trebuie să îl parcurgem cu ajutorul mudrei (atitudinii) interioare.

Pentru ca lucrul cu o atitudinea exterioară să aibă eficiență este necesar să îi dăm atenție, să urmăm tendința imprimată de ea și să o amplificăm.

Dacă nu îi dăm atenție, ea nu va avea aproape niciun efect. Gesturile și atitudinile ne pot servi scopului pentru care le folosim sau ne pot împiedica, dacă sunt nepotrivite cu acesta.

Dacă scopul este obținerea stării de smerenie și autentic, atunci putem să abordăm atitudini sau mudre care să ne ajute. Putem face asta fără să fie obligatoriu, dar ca un supliment care pentru mulți oameni, niciodată nu este în plus.

Cu siguranță nu este cazul să abordăm atitudini care să nu ne ajute. Am spus ca daca reușim Vinaya Mudra atunci putem face orice gest, oricât de măreț și nu vom ieși din stare de umilință sau smerenie.

Cum ne dăm atunci seama dacă este cazul să ne folosim încă de atitudini exterioare pentru a obține starea de smerenie sau umilință – Vinaya Mudra?

Există un criteriu precis care indică acest lucru și se referă la situația în care constatăm că atitudinea exterioară contează pentru noi, că „ne agățăm” de ea pentru a obține „un sprijin” (de fapt egotic) într-o situație în care nu este necesar niciun sprijin ci un abandon total în fața sufletului nostru. Deci numai când observăm că pentru ego-ul nostru „contează”.

De exemplu, în ortodoxie, pentru Vinaya Mudra, atunci când se roagă, oamenii îngenunchează cu ambii genunchi pe pământ și se prosternează total. În lumea catolică, uneori tot pentru aceasta oamenii îngenunchează cu un singur genunchi. Poziția este mai fermă și mai demnă, aparent preferabilă. Problema este că pentru conectare nu avem nevoie de nicun sprijin ori „demnitate” ci de un abandon total.

Acest abandon total se poate realiza făra nicio atitudine exterioară ( dacă suntem în stare să facem aceasta ). Dar dacă simțim că avem nevoie de ceva exterior, chipurile pentru demnitate (să nu avem o atitudine de abandon, să păstrăm doar un genunchi pe sol, mâinile în buzunare, gentuța în mână etc) înseamnă că de fapt nu putem.

Conștient ne opunem cu ceva pentru a intra în Vinaya Mudra și atunci da, este momentul să luăm măsuri și sa folosim atitudini exerioare care sugerează sufletului nostru abandonarea ego-ului. Sau măcar să înțelegem ce se petrece.

Dacă însă simțim că pentru noi nu e nicio diferență… între poziția prosternat total, cu ambii genunchi pe sol, poziția cu un singur genunchi pe sol și în picioare în poziția cu mâinile în buzunare, înseamnă ca atitudinea Vinaya Mudra este deja în interior și nu avem deloc nevoie de o ancoră exterioară – atitudinea exterioară.